Cum devii o victima si nu iti mai asumi responsabilitatea pentru rezultatele tale!

Marturisesc ca am fost in trecere pe la birou zilele astea. Mi-am facut agenda, m-am uitat in gol pe pereti cam o ora.. si am deschis un joc (pe care il joc extrem de rar) si l-am jucat pana seara. Apoi am fost la un film la cinema.. am ajuns acasa si m-am trantit in pat.

Se intampla rareori pentru mine.. Cu o zi inainte m-am oprit dinspre Predeal la Targoviste sa ma odihnesc putin.. si am avut surprinderea sa adorm pe o patura, pe iarba, in timp ce citeam o carte, in mijlocul zilei..

Oboseala mentala acumulata dupa evenimentul MIB este destul de mare, am invatat lucruri importante despre natura umana, dar si despre noi, ca traineri. Am fost pentru ceilalti mentori, antreprenori, psihologi, prieteni… Am vazut inca o data potential mare ascuns in firi extrem de introvertite, care au nevoie doar de o directie.. sau blocaje mentale incredibile in oameni care la prima vedere sunt firi foarte deschise si puse pe treaba.

Un amanunt am vazut, totusi, incercand sa diferentiez oamenii care au succes si oamenii care nu au. Cei care au succes actioneaza si vad pe parcurs ce se poate intampla (se provoaca in a gasi solutii). Oamenii care nu au succes cauta motive sa nu actioneze, sa faca pauze, muncesc foarte putin (desi ei cred ca munca lor este consistenta).

De cele mai multe ori aceasta batalie se petrece la nivel mental, inconstient.

Si totusi.. care este diferenta intre omul care actioneaza si omul care este pasiv (care se lamenteaza si prefera sa astepte, sau sa se invarte in cerc)?

Raspunsul este extrem de simplu (dar nu este un raspuns universal). Omul pasiv, care nu are succes, desi il vrea.. s-a identificat cu pozitia de victima si asteapta ajutor din afara.

Primesc multe mailuri in care mi se cere ajutorul, multe in care mi se cere inclusiv ajutor banesc. Diferenta dintre un om care face treaba si unul care este in pozitia de victima este foarte mica (de multe ori imperceptibila). Cel care face treaba intai vorbeste despre actiunile si rezultatele avute si cere o directie.. Cel din pozitia de victima vorbeste despre el si despre conjunctura dificila in care este.

Eu am plecat foarte de jos, insa rareori mi-am pus problema sa astept ajutor din afara. Mi-am facut o strategie pe care am urmat-o pas cu pas, cu indarjire, tenacitate si in acelasi timp flexibilitate. Au fost cateva momente in viata mea cand aveam impresia ca am intalnit oameni care imi vor da un sut in fut si care ma vor ajuta, insa tot miscarea m-a ajutat sa depasesc blocajele. Daca intram in pozitie de victima, acei oameni de actiune se delimitau de mine.

De ce?

• Oamenii de succes nu “freaca menta”.
• Oamenii de succes nu se intalnesc la o bere ca sa se lamenteze, ei se intalnesc pentru a discuta despre miscare si planuri de viitor.
• Oamenii de succes nu se pizmuiesc si nici nu se judeca. Oamenii de succes se recunosc si se respecta dincolo de simpatii/antipatii personale.

Vorbeam insa de pozitia de victima…

1) Victima intotdeauna crede ca are o situatie “speciala”, oricat de multe exemple asemanatoare ar fi

Tot ce auzi din gura lui este: “Eu am o problema mai aparte (nu ca a voastra) si necesita o analiza indelungata. Nu reusesc sa trec peste problema, pentru ca la mine este mai greu. Veti avea mai mult de furca cu mine, trebuie intai sa intelegeti situatia dificila prin care trec eu.”

Bineinteles ca daca ii dai un raspuns personalizat, dar simplu, care se poate aplica in multe cazuri, victima se insenineaza si merge mai departe pana la urmatorul “blocaj”. Mai important este insa pentru mine, ca trainer, sa ii atrag atentia ca face acest lucru in mod repetat si sa il provoc sa fie proactiv, sa iasa singur din capcanele pe care si le intinde.

Exista pasivitate si actiune. Cand incepi fraza cu “la mine problema e un pic mai aparte”, poti fi sigur ca rareori problema respectiva e aparte, ci ca preferi sa te delimitezi de ceilalti care gasesc solutii la problemele lor. De ce? Pentru ca atunci cand nu reusesti sa treci peste propriile blocaje, sa poti spune celorlalti: “V-am spus ca sunt special? La voi este usor, la mine este greu!”

Totul este relativ…

2) Victima isi da cu parerea cu privire la pozitia celorlalti, dar cand vine vorba de el insusi, brusc nu mai are nicio parere, ci doar scuze. La ceilalti se poate, la el nu se mai poate.

Cazul unui prieten de-al meu care, la discutiile de grup despre afacerile fiecaruia, el era cel mai vehement in a da sfaturi. Cand am ajuns in cazul lui, a tacut brusc si a anuntat “Da, la mine sunt ceva mai multe probleme.. Nu cred ca putem trece asa usor peste (ca la ceilalti).”

Atunci am zambit si am spus: “Sa inteleg ca nu mai ai solutii?”

Imediat a intervenit Marius Simion, trainer nlp si cursant la MIB, care l-a intrebat “Daca ti-as spune ca eu am o afacere exact ca a ta, ce sfaturi mi-ai da?”

Am reusit sa trecem imediat peste blocaj, pentru ca si-a dat seama ca nu este veridic. Blocajele de obicei sunt false obiectii pentru care nu ar reusi.

3) Victima generalizeaza.

Aveam un exercitiu de gasire a domeniilor pentru fiecare din oamenii prezenti. La un moment dat un domeniu care suna destul de fain era inregistrat deja. Prietenul asta al meu a concluzionat instant: “Logic, toate domeniile bune sunt luate”.

In mod normal nu bagam de seama, dar toate aceste automatisme il faceau sa se indrepte spre propriul blocaj (nu era prima oara). Am aruncat o privire lui Gratian, care a dat din cap aprobator.. asa ca am inceput:

“Toate domeniile bune sunt luate… interesant.. Ti s-a mai intamplat?”
“Da, de multe ori…”

“Imi poti spune de cate ori?”
“Nu mai mi-aduc aminte, stiu ca s-a mai intamplat…”

“Imi poti spune un caz concret in care s-a intamplat?”
“Nu, nu mi-aduc aminte..”

“O data, de doua ori, de trei ori?”
“Au fost situatii..”
“Si nu poti spune ce situatii?”
“Nu mi-aduc aminte..”

“Am putea sa spunem ca nu toate domeniile bune sunt luate?”
“Am putea spune.. dar se intampla in majoritatea cazurilor sa fie luate, cand le vrei”

“Cum poti spune ca se intampla.. daca nu poti da un exemplu concret.. esti de acord cu mine?”
“da… “

“Deci putem sa concluzionam amandoi ca nu TOATE domeniile bune sunt luate?”
“Corect.. putem sa spunem ca nu toate.. “

Bineinteles ca atunci cand am ajuns la el, am gasit un domeniu foarte fain care l-a facut instant sa uite de obiectiile lui si generalizarea facuta. Atata tot ca solutia a venit cu ajutorul celorlalti. Cand ajunge singur acasa, din cauza blocajelor, el nu se va mai misca si va apela tot la noi. De ce? Pentru ca mintea lui il forteaza sa ramana in stare pasiva, in pozitia de victima. Va avea nevoie de un salvator. Salvatorul vine din afara, asa ca daca nu il va intalni, isi va da dreptate: ‘pozitia lui este infinit mai grea decat a celorlalti’.

De ce? Pentru simplul fapt ca e vorba de el.. Mintea refuza sa il ajute sa gaseasca solutii.

4) De cate ori e nevoie sa se intample un lucru pana devine adevar absolut pentru o victima?

Acum cateva luni mi s-a intamplat la un restaurant unde mancam de obicei. Am avut nevoie de doua intalniri intamplatoare cu un prieten ca sa ma surprind ca afirm: “Bai, dar de fiecare data cand mananc aici, dau de tine..”

“De fiecare data” insemna de doua ori din cateva zeci de mese luate acolo. Mi-am dat seama instant ca am generalizat, insa mintea de multe ori ne face feste. Imagineaza-ti ca vezi ceva ca se intampla de 2 ori si tu il ridici la rang de valoare absoluta:

“Toate domeniile bune sunt luate”
“Ca sa reusesti in afaceri trebuie sa ai sprijin financiar”

“Pe mine nu m-a ajutat tata cu bani ca pe altii, de-aia nu am eu succes in afaceri.”

De cate ori nu ai auzit replica: “Pai logic ca el a reusit, a avut bani sa inceapa. Daca aveam banii lui faceam treaba mai buna.”

Nu exista adevar absolut, exista doar convingeri. Unele te ajuta, altele nu.

5) Pozitia de victima: “sunt suma lucrurilor care mi se intampla!”

Spre deosebire de “Sunt creatorul propriului meu destin”.
Intreaba orice victima si o sa iti spuna de ce nu a reusit in viata. Omul de succes sau in cautarea succesului o sa iti spuna clar: “era o lectie pe care trebuia sa o invat.” sau “atat am putut atunci”. Victima o sa spuna:

“a venit criza”
“m-a furat asociatul”
“nu am avut noroc”
“ai mei nu au avut bani, am avut o copilarie grea”
“nu am bani sa incep o afacere”
“ma sapa colegii de munca”
“meritam mai mult, am un sef care nu ma suporta”

Ceilalti sunt si ei suma lucrurilor care li se intampla. Doar ca ei au avut noroc, au fost imorali sau au fost ajutati:

“A furat tot ce-a prins”
“I-a dat tac-su bani sa deschida afacerea”
“L-a placut seful”
“Si-a sapat colegii”

Prefer oricand sa cred ca succesul este rezultatul propriei strategii decat sa ma vait ca toti ceilalti au noroc si eu un ghinion vicios, care ma trage in jos. Nu de alta, dar o sa am dreptate. De ce? Pentru ca ma voi comporta ca atare.. si voi astepta un noroc care nu mai vine..

6) E prea usor, sa imi mai pun cateva piedici!

Am un alt prieten care un an de zile aproape nu a facut nimic pe proiectul lui. A venit la MIB hotarat sa faca treaba. Are potential, siteul lui poate fi printre cele mai de succes din cele care vor iesi cu amprenta MIB pe ele. Defectele lui sunt simple. Inainte sa se apuce efectiv sa faca treaba, se gandeste prea mult. Analizeaza, studiaza, calculeaza.. si nu face.

Acum e hotarat sa faca treaba. I se pare usor, deja a facut primii pasi ca sa se puna din nou pe pozitie.

Care e prima lui decizie cand ajunge acasa?

“Mi-am mai luat un proiect pe care sa lucrez in paralel, cat timp il pun pe asta in picioare.”

Cand pana acum te-ai miscat in stilul de broasca testoasa .. daca mai iei si bagaj dupa tine o caramida/doua, inseamna ca nu vrei sa faci treaba efectiv sau ca esti si tu intr-un fel de blocaj mental. Nu cumva sa fie prea usor cand faci treaba, mai bine sa intampini ceva greutati.

Si eu am tendinta asta de multe ori, dar constientizand capcana, acum ma feresc de ea.
Se spune ca poti sa ajungi la 60-70% din excelenta foarte rapid (in decurs de cateva luni). Restul de 30-40% care te pot trimite pe culmile succesului iti poate lua ani. Asta inseamna rutina. Rutina inseamna disconfort. De ce sa nu incepi alt proiect unde poti sa ajungi la 60% din potential rapid? Adica sa atingi placerea rapid, nu sa astepti dupa ea si sa nu mai vina…

Problema este insa ca lumea nu te va tine minte pentru frimituri. Isi vor aduce aminte de tine prin ceea ce le-ai dat lor. Si ca sa dai inapoi, trebuie sa ajungi la 100%. 130%. 200%.

Ma trezeam cu o afacere facuta pe jumatate.. si pana sa o duc la nivelul la care voiam eu, ma trezeam ca deschideam alta afacere (din sentimentul de provocare).
Mi-a trebuit o sedinta serioasa de autoanaliza cu un prieten si mentor ca sa imi dau seama ca fugeam de succes.

7) Victima este lipita molecular de zona de confort

Este cea mai mare capcana in care poti cadea.
Esecul te trimite intr-o zona de confort. Nu vrei sa mai iesi de acolo. Iti creezi si niste blocaje mentale, automatisme care sa nu te mai indrepte spre actiune, ci sa te pastreze “la gura sobei”.
Pe de alta parte, succesul te trimite in zona de confort. Nu vrei sa mai pleci de acolo. Iti creezi si niste blocaje mentale, automatisme care sa nu te mai indrepte spre actiune, ci sa te pastreze “la gura sobei”.

Daca esecul si succesul te tin in zona de confort, inseamna ca secretul evolutiei tine de o continua lupta cu ea. Secretul evolutiei tine de miscare.

8 ) Victima se inconjoara de victime

Esti suma prietenilor tai, nici mai mult, nici mai putin.
La un moment dat observam ca la succes aveam o anumita tipologie de oameni langa mine.. si la esec total alta tipologie.

Nu o sa spun acum ca cei cu care discutam cand aveam un succes personal dispareau cand aveam un esec.
Spun ca atunci cand aveam un esec apareau victimele in jurul meu, care aparent incercau sa ma faca sa ma simt bine.

Insa scopul lor nu era decat sa ma provoace sa ma simt ca ei – victime:

“Se mai intampla!”
“Esti ca noi”
“Ai avut ghinion”
“Ti-am spus ca ajungi in pozitia asta, se intampla..”
“Ti-am spus ca muncesti prea mult. Pentru ce? Uita-te la mine. Eu nu am muncit atat, asa ca nu am cazut atat de tare.”
“Stai langa noi. O sa pierdem vremea, o sa ne plangem de mila, o sa fie fain…”