M-am intalnit acum ceva vreme cu un
prieten nemultumit de propriile rezultate.
Mi se plangea (a mia oara) de lipsa
de productivitate. Ca nu se pune in miscare, ca sunt momente cand stie ce vrea,
dar ca dureaza foarte putin acea motivatie. Ca nu reuseste sa se pastreze
concentrat, cu ochii la tinta. Ca nu stie daca drumul este corect (da, acel
drum pe care nu a facut un pas de ani de zile, dar despre care vorbeste
incontinuu).
Vad oameni care vor mai mult de la
viata lor, dar care:
- nu reusesc sa iasa dintr-un aparent cerc vicios in care au intrat
- dau vina pe motivatie ca nu reusesc
- sunt lenesi, renunta rapid la actiune (in a fi persistent), preferand rutina zonei de confort
- se uita la cei care obtin rezultate, le vad defectele, ii critica.. si se cred mai buni decat ei (drept urmare nu mai fac niciun pas in nicio directie)
- fac pauuuuuuuuzeeeee maaaaari
- au tabieeeeeeetuuuuuri laaaa careeee nu pooooot renunnnntaaaaaaa
- prefera sa vorbeasca despre problema, sa se lamenteze.. nu in ideea gasirii unei solutii, ci in ideea alinarii durerii lor interioare
- asteapta sa se alinieze planetele ca sa se miste, acel moment in care totul va fi pregatit si totul va functiona perfect
- asteapta SECRETUL, INFORMATIA CARE II VA SCHIMBA VIATA
- au impresia ca ei au facut TOT CE TREBUIE ca sa reuseasca, insa adevarul este ca nu au facut nici macar un minim raportat la altii care au reusit
O sa fiu cat se poate de concis.
Stii de cate ori in viata m-am
confruntat cu problemele de mai sus?
Cei care obtin rezultatele pe care si le pun in minte NU AU UN DRUM PERFECT. Nu sunt binecuvantati de vreo entitate superioara. Nu au evolutia mai lina.
Cei care obtin rezultatele pe care si le pun in minte NU AU UN DRUM PERFECT. Nu sunt binecuvantati de vreo entitate superioara. Nu au evolutia mai lina.
Gandurile, problemele, situatiile..
sunt aceleasi pentru toti.
Atata tot ca cei care nu reusesc..
cred ca situatia lor este “speciala”.. iar cei care reusesc, isi dau seama ca
trebuie sa se miste.
Cateva reguli de baza ale succesului
personal:
1 – NU EXISTA CIRCUMSTANTE ATENUANTE
PENTRU NIMENI
Am obosit sa aud povesti de ce ii e
mai usor lui ‘x’ decat tie si de ce ‘y’ a avut noroc porcesc in viata.
De asemenea, am obosit efectiv sa aud cat de bine te-ai descurca tu daca ai fi in locul lui “z”, cu resursele pe care le are la dispozitie.
De asemenea, am obosit efectiv sa aud cat de bine te-ai descurca tu daca ai fi in locul lui “z”, cu resursele pe care le are la dispozitie.
Stii de cate ori, cand spun unui om
ce poate face, ce poate obtine daca face doar un pas, ca am fost exact acolo,
ca stiu cum e.. de cate ori aud o fraza care imi anuleaza tot efortul si il
pozitioneaza pe el in zona de confort?
Acea fraza incepe in felul urmator:
“Da, Daniel, dar tu… “ [continuarea este motivatia pentru care situatia lui este infinit mai grea si eu, in comparatie cu el am fost favorizat cumva]
“Da, Daniel, dar tu… “ [continuarea este motivatia pentru care situatia lui este infinit mai grea si eu, in comparatie cu el am fost favorizat cumva]
Fiecare are ceea ce merita, nimic
mai mult, nimic mai putin.
Viata este o tabla de sah. Ceea ce ti se da este pozitia de la care pleci (mai mult sau mai putin avansata). Asupra pozitiei nu ai cum sa intervii, nu tine de tine! De atunci incolo insa este responsabilitatea ta fiecare mutare pe care o faci pe tabla de sah.
Viata este o tabla de sah. Ceea ce ti se da este pozitia de la care pleci (mai mult sau mai putin avansata). Asupra pozitiei nu ai cum sa intervii, nu tine de tine! De atunci incolo insa este responsabilitatea ta fiecare mutare pe care o faci pe tabla de sah.
2 – Succesul vine din actiune!
Succesul vine din actiune, actiunea
vine prin antrenament si repetitie !
Oamenii au tendinta, in general, sa
se repete in actiuni si rezultate. Nu este regula de baza, dar te poate face sa
intelegi cum poti obtine rezultate.
Rezultatele atrag rezultate.. este de ajuns sa iti propui de multe ori obiective mici si sa te indrepti catre ele.. ca sa intelegi starea de flux si de focusare.. ca atunci cand iti propui un obiectiv mare, doar sa repeti procesul.
Orice schimbare spre ideea de
actiune facuta acum, schimbare cat de mica posibil.. are efecte infinit mai
mari in timp, daca pastrezi directia.
Actiunea naste actiune! Inactiunea naste.. inactiune, deci te adancesti cu fiecare
zi in care nu faci nimic.
Sau, ca sa fiu si mai transant,
exista un citat in engleza care exprima perfect diferenta dintre cei care obtin
si cei care se lamenteaza:
“Knowing is doing!”
“A sti este a face”
“Knowing is doing!”
“A sti este a face”
Degeaba ai impresia ca stii
observand pe altii cum fac sau studiind la infinit ceea ce vrei sa obtii. Pune
mana si actioneaza in mod repetat daca vrei sa ai o sansa sa evoluezi. Altfel
nivelul tau de intelegere este pur teoretic.
3 – Nu exista finalitate!
Oamenii sunt atat de haotici in
actiuni pentru ca de cele mai multe ori ei cauta un stadiu final, o finalitate.
Finalitate dupa care ce?
Finalitate dupa care ce?
Dupa care.. totul curge de la sine,
nu mai trebuie sa faca niciun efort, sa mai munceasca, sa mai evolueze. Trebuie
doar sa stea cu burta in sus si sa astepte.
TREZESTE-TE!
Nici chiar cand iti propui un
obiectiv IMENS, nu trebuie sa il vezi ca obiectivul final.
Viata este un drum, nu o finalitate. Orice obiectiv urmator pe care il ai trebuie sa faca parte dintr-un set de obiective care sa pastreze linia inceputa.
Viata este un drum, nu o finalitate. Orice obiectiv urmator pe care il ai trebuie sa faca parte dintr-un set de obiective care sa pastreze linia inceputa.
Sunt foarte multe hibe in felul in
care oamenii isi pun obiective. Sunt multe mituri, de asemenea. Degeaba iti
pui un obiectiv finalitate (fara sa ai idee ce se intampla dupa), chit ca ti-l
pui la timpul prezent, pozitiv, la persoana I si cat de specific poti. Este
un fel de “hai sa ne manjim creierul cu o imagine hiperbolica”, atata timp cat
tragi ca magarul la caruta dupa obiectiv si la final, cand il atingi, dupa
eforturi considerabile… ai o cadere.
De ce se feresc oamenii de obiective
si de ce nu actioneaza?
Pentru ca obiectivele atinse aduc
durere !!!
De ce? Pentru ca sunt obiective
‘finalitate’, cel putin asa sunt percepute. Dupa atingerea lor urmeaza o
placere de moment care indeamna la repaos (la involutie), apoi un dus rece in
care iti dai seama ca realitatea nu e asa cum te asteptai, apoi depresie cand
iti dai seama ca trebuie sa o iei de la capat.
Multi insista ca trebuie sa iti
placa drumul, nu destinatia. Cati simt asta, totusi?
Lucrurile incep sa se schimbe in momentul in care obiectivele tale sunt actiunile aducatoare de rezultate si nu rezultatele in sine.
De exemplu: daca vrei sa castigi o suma de bani oarecare (10 000 euro, de exemplu), obiectivul nu ar trebui sa fie suma in sine. Urmarirea ei te va extenua si este limitatoare. Obiectivul trebuie sa fie activitatea identificata de tine care ar aduce banii astia. Este un truc de perceptie, dar care face minuni.
Lucrurile incep sa se schimbe in momentul in care obiectivele tale sunt actiunile aducatoare de rezultate si nu rezultatele in sine.
De exemplu: daca vrei sa castigi o suma de bani oarecare (10 000 euro, de exemplu), obiectivul nu ar trebui sa fie suma in sine. Urmarirea ei te va extenua si este limitatoare. Obiectivul trebuie sa fie activitatea identificata de tine care ar aduce banii astia. Este un truc de perceptie, dar care face minuni.
In felul asta intelegi miscarea din
spatele unui om de actiune si ca e pe termen lung.
Exista o singura finalitate intr-o viata de om si aceea este moartea.
Exista o singura finalitate intr-o viata de om si aceea este moartea.
4 – Vrei sa castigi sau vrei sa nu
pierzi?
Este o diferenta imensa de
mentalitate. Gandeste-te ca atunci cand faci in ideea de a nu pierde, faci
MINIMUL POSIBIL si incerci sa iti ingradesti actiunea, sa o protejezi.
M-am luptat mult cu mentalitatea “sa
nu pierd”, rezultatele sunt mediocre, te transforma intr-un jucator mediocru
si, intr-un final, intr-o victima!!
Vorbeam de cei care se lamenteaza.
Cei care se lamenteaza pun ziduri intre ei si ceilalti, vor sa nu greseasca, sa
nu piarda.
Vorbim aici de leadership, cand faci
ceva, trebuie sa ataci varful, trebuie sa fii cel mai bun, sa tintesti (pe
termen lung cel putin) intre a fi cel mai bun, printre cei mai buni. Trebuie sa
joci ca un campion si sa te transformi intr-unul. Poti sa fii la inceput cel
mai prost jucator pe domeniul ales de tine, dar tinta tot timpul este de a fi
cel mai bun. Cauta metode sa cresti si du-te cat mai aproape de liderii pe care
ii recunosti.
Stai pe langa ei, devino unul din
ei, castiga lupta dupa lupta, transforma-te. Nu exista piedica
exterioara, exista doar piedici interioare, iar ele tin de tine, nu de
altii.
Ataca varful!
5 – Perfectiunea este pentru cei
slabi
Eu sunt un perfectionist, sa ne
intelegem. Dar e o slabiciune pe care caut sa o indrept de fiecare data cand
sunt in fata unui proiect.
Exista o vorba dupa care ma ghidez:
“Perfection isn’t the higher form of achievement, doing is”
“Perfectiunea nu este cea mai inalta realizare posibila, actiunea este”
“Perfection isn’t the higher form of achievement, doing is”
“Perfectiunea nu este cea mai inalta realizare posibila, actiunea este”
Diferenta intre un campion pe
domeniul lui si un perfectionist este ca primul actioneaza in cunostinta de
cauza, face prost ceea ce face si in timp imbunatateste pana ajunge la un nivel
exceptional. Un perfectionist se invarte in jurul operei lui si refuza sa
mearga mai departe pana nu este perfecta. Problema tine de o ‘fractura’ de
logica, pentru ca opera lui nu are cum sa fie perfecta fara sa fie imperfecta
intai. Perfectiunea (la nivelul de perceptie) nu poate fi obtinuta fara
actiune, feedback si repetarea actiunii.
Prima oara cand faci un lucru,
trebuie sa fii constient ca il faci prost.
Important e ce faci dupa. Daca te opresti si il lasi prost sau continui munca
inceputa si iti imbunatatesti opera.
6 – Antreneaza-te din greu!
Cei care sunt in varf muncesc pentru
asta. Nu iti imagina ca au obtinut ceea ce au prin vacante prelungite, concedii
in tari exotice si program scurt de munca. Succesul nu este un job ‘part
time’, asta este un mit dat cu lopata unor oameni care se lamenteaza ca
lucreaza prea mult, cand de fapt pierd vremea si se invart in cerc.
Cei care sunt in varf au o placere
diabolica sa se antreneze din greu, sa ramana focusati, sa se imbunatateasca..
pentru ca doar asa atunci cand va conta, pe campul de batalie, lupta va fi
usoara.
Oamenii de succes MUNCESC! Cei care tanjesc dupa succesul lor vad doar zambetul de pe
fata lor si deduc ca ei se distreaza. Dar pentru ei antrenamentul, lupta pe
care o duc in mod continuu cu ei insisi a devenit o joaca. Cea mai usoara zi
a unui campion este de 100 de ori mai grea decat cea mai grea zi pe care ai
avut-o tu in viata ta!
Asa ca decat sa te lamentezi si sa
pierzi vremea invartindu-te in cerc, pune mana si antreneaza-te cu intensitatea
unei lupte pe viata si pe moarte.
7 – Succesul are un pret, daca nu
esti dispus sa il platesti, atunci nu mai tanji dupa el !
“As vrea sa muncesc pentru mine, sa
devin independent financiar, sa nu mai am sef care sa ma baraie la cap… dar
vreau sa ma si distrez, sa imi fac prieteni, sa calatoresc.”
Mult succes atunci. Ai usa larg
deschisa, du-te si distreaza-te!
Orice vis pe care il ai are un pret
mai mult sau mai putin ascuns.
Pana nu esti dispus sa platesti pretul, nu vei fi capabil sa faci ce e necesar
sa ajungi acolo. Nu toti sunt facuti sa se lupte, unii pot fi fericiti fara
obiective marete. Ii admir pentru asta. Insa dispretuiesc slabiciunea celor
care, de exemplu, vor confortul unei vieti de angajat, cu bani luna de luna
la data fixa si program fix de ‘spart’ usa.. dar care nu sunt multumiti doar cu
asta si vor si laurii unui antreprenor care a trebuit sa isi invinga demonii ca
sa ajunga unde a ajuns.
Nu exista cale (mentala) de mijloc.
Deciziile trebuie sa fie clare. Vrei, atunci actionezi. Nu vrei? Nu actiona.
Dar nu te mai invarti in cerc gandindu-te ca le-ai putea obtine pe amandoua.
Nu poti fi boxer fara sa sangerezi!
Nu poti fi campion fara sacrificii!
Nu poti fi campion fara sacrificii!
Ironia celor spuse mai sus este ca
randurile mele par dure. Par dure insa doar prin comparatia celor doua
atitudini, de delasare si de actiune.
Intr-un final spun o alta mica poveste.
Zilele trecute m-am intalnit cu Andy
Szekeli, de care cred ca ai auzit. Unul dintre cei mai activi si apreciati
traineri in performanta umana si speakeri din Romania. Ne-am intalnit pentru o
carte pe care vrea sa o lanseze anul asta (si la care vrea ajutor din partea
mea pe parte de marketing); Cartea este despre deciziile umane si a scris-o
in 5 zile ! L-am intrebat cum a reusit, entuziasmat si timpul in care
povestea in mintea mea era o voce care imi spunea “POT SI EU SA FAC ASTA!”
Dupa intalnirea cu Andy m-am
intalnit cu o amica buna. I-am spus povestea celor 5 zile de flux continuu (e o
poveste faina, o sa o povestesc intr-un articol viitor). Iar prima replica
din partea ei a venit din pozitia de victima:
“Da, dar e vorba de Andy Szekely.”
Tu cauti solutii prin care sa devii
mai bun decat esti?
Sau cauti motive pentru care esti mai jos decat ai vrea sa fii?
Sau cauti motive pentru care esti mai jos decat ai vrea sa fii?
Scena este a celor care actioneaza.
Nu este a celor emotionali, care se
lamenteaza! Personal nu am vazut niciun om care a atins excelenta sa se
lamenteze.
Nu este nici a a celor care critica
si a negativistilor. Nu am vazut niciun om care a atins excelenta si care sa
fie mai preocupat sa explice de ce nu o sa reuseasca, decat sa caute solutii
care sa il ajute sa se.. miste..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu