6 lectii pe care mi-ar fi placut sa le stiu cand am devenit student

6 lectii pe care mi-ar fi placut sa le stiu cand am devenit student

Posted: 10 May 2012 01:37 AM PDT

 Pentru mine faptul că am intrat la facultate a fost o gură de aer proaspăt.Nu o ştie prea multă lume, dar în clasa a 12-a eram într-o perioadă mai neagră a vieţii mele.Tatăl meu murise în vara de dinainte să intru în clasa a 12-a, iar pe tot parcursul ultimului an de liceu eram din ce în ce mai “rebel”: chiuleam mult, nu învăţam, mă îmbătam. Chestii de genul. Nu e neapărat ceva de care să fii mândru .Toată avalanşa asta negativă a culminat cu faptul că am picat BAC-ul la matematică, din cauza mea desigur, pentru că nu am fost în stare să trec peste antipatia faţă de diriginta mea, care m-a făcut să detest o disciplină absolut fascinantă.Facultatea reprezenta aşadar şansa mea de a o lua de la 0.Şi aşa a fost.Am intrat la management, pe un loc cu taxă. După vreo 3-4 săptămâni am intrat şi într-o organizaţie de studenţi care a reprezentat preambulul unei experienţe de viaţă şi profesională minunate, căruia îi datorez în mare parte, abilităţile pe care le deţin acum.Însă ca un student curios şi uşor grăbit să se dezvolte, am făcut o mulţime de greşeli şi de lucruri pe care nu trebuia să le fac, majoritatea punându-mi frână dezvoltării mele personale şi profesionale.Dintre toate aceste lecţii pe care le-am deprins pe perioada facultăţii aş vrea să împărtăşesc 6 lecţii cu tine.Sunt convins 100% dacă aş fi ştiut şi înţeles aceste lecţii mai devreme, aş fi avut mai mulţi bani, mai mult timp liber, mai mulţi prieteni, o reţea mai mare de contacte şi probabil şi acces la mai multe oportunităţi.

1. Cum sa scapi de presiunea psihologica a unui esec: Garantat!

Am văzut pe parcursul a 3 ani de zile zeci, poate chiar sute de persoane, care au renunţat la studii, la a mai face voluntariat pentru că nu au putut face faţă presiunii psihologice a unui eşec.Faptul că au eşuat, că au avut o restanţă, pe mulţi i-a consumat, pentru că poate pentru ei a fost primul eşec adevărat din viaţa lor.De fapt nu i-a consumat faptul că au eşuat. Nu momentul eşecului a fost momentul care le-a creat presiune psihologică, ci gândirea (mentalitatea) de după ce au avut primul eşec.Cuvântul eşec este un concept. Nu este neapărat o stare de spirit. Nu este un obicei. Este o situaţie care apare deseori doar în mintea noastră. Ceea ce văd alţii ca un succes, noi îl putem vedea ca şi eşec.Automat, este o idee care în mintea noastră schimbă felul în care vedem şi relaţionăm cu lumea din jurul nostru.Metoda garantată de a scăpa de presiunea psihologică pe care o generează un eşec, este să faci dintr-o nereuşită – o lecţie.Da, e atât de simplu.Din moment ce orice lucru care nu îţi merge bine este transformat într-o lecţie, tu abordezi situaţia complet diferit.Te analizezi, devii curios şi descoperi noi lucruri la tine. Cauţi lecţia, nu cauţi sentimentul de autocompătimire.Mulţi autori de cărţi sau vorbitori în public s-au folosit de eşecurile lor pentru a le transforma în lecţii de viaţă şi au făcut bani pentru că au împărtăşit cu alţii secretele “eşecurilor” lor .

2. Daca nu ceri, inseamna ca nu meriti.

Eu am fost pe parcursul liceului genul ăla de persoană care instala windows-ul celor care nu ştiau să instaleze un windows.Niciodată nu am cerut nimic în schimbul “expertizei” mele de instalator de sisteme de operare.Mi-am ajutat o bună parte din colegi să îşi realizeze site-urile pentru atestatul de informatică. La fel, nu am cerut nimic în schimb.Mare prostie am făcut.Nu cred însă că ar fi trebuit să le cer neapărat bani, însă faptul că eu am oferit acele lucruri gratuit, fără ca măcar să îi dau o valoare percepută acţiunilor mele, au fost din respectivele acţiuni să devină acţiuni lipsite de valoare.Mulţi dintre studenţi învaţă pe parcursul facultăţii să facă primii bani. Mulţi se apucă să facă freelancing.Diferenţa dintre cineva care “face Photoshop” pe bani şi cineva care “face Photoshop” gratuit este exact atitudinea asta de a cere ceva în schimb. Această atitudine bazată pe conceptul de tranzacţie (barter), o să te ajute mult în viaţă.Învaţă oamenii să ofere ceva la schimb, nu numai să ceară.Atunci când ceri ceva şi ţi se oferă, munca ta capătă valoare în plus în mintea ta şi în viaţa ta. E mai de preţ. E un skill vandabil.Ideea de work for free or for full price îmi vine acum în minte. Această idee mi-a devenit mantră abia în anul 3 de facultate când am început să fac bani din freelancing .

3. Renunta la confort/posesiuni.

De câteva luni am cunoscut un om extrem de interesant cu care m-am împrietenit foarte repede.Când era încă în facultate a luat decizia să meargă în Kosovo, ca voluntar. Facultatea oricum nu îl ajuta prea mult aşa că a decis că e cazul să schimbe ceva la el.Părinţii lui evident nu au fost de acord şi i-au spus că ideea lui nu este cea mai bună idee pe care a avut-o .Graţie unei înţelegeri încheiate cu părinţii lui înainte să intre la liceu, ca începând cu vârsta de 18 ani să ia orice decizie legată de viaţa lui pe cont propriu, dreptul de veto al părinţilor săi nu a contat.Nu ştiu câţi dintre noi ar fi avut puterea asta de a renunţa la confortul actual şi să se ducă într-un mediu total inconfortabil. Cunosc persoane care în primul an de facultate nu aveau o personalitate tocmai adorabilă, dar printr-un şir de experienţe şi de riscuri, cum ar fi plecarea într-un stagiu de practică în Afganistan (în timpul stagiului au avut loc şi tot felul de incidente şi chiar şi un atentat la o ambasadă aflată la câţiva zeci de metri de locurile pe care le frecventa) şi-au schimbat radical felul în care văd viaţa. Nimic nu mai pare greu, nimic nu mai pare imposibil.Nu spun că ar trebui să ai o experienţă şocantă, dar simplul faptul că renunţi la confort şi la anumite posesiuni, te poate face mai conştient de cine eşti şi de cine vrei să devii.

4. Cunoaste mai multi oameni mai interesanti si mai destepti decat tine

Suntem obişnuiţi să stăm la cutiuţă şi să nu interacţionăm cu prea multe persoane mai deştepte ca noi, pentru că nu vrem să părem proşti sau mai puţin educaţi. Mulţi studenţi îşi păstrează anturajele pentru că nu au curajul şi imboldul necesar de a cunoaşte oameni mai deştepţi şi mai interesanţi. Cei care au insă curajul, reuşesc să lege noi prietenii, să îşi crească inteligenţa emoţională şi să relaţioneze mult mai uşor cu oamenii în general. Pentru că emoţia ne conduce cu mult mai mult decât logica, o să îi îndrăgim întotdeauna mai mult pe cei care au abilităţi sociale mai proeminente. Cea mai bună perioadă pentru a experimenta şi pentru a învăţa lucruri noi este în facultate. Riscurile sunt mici şi ai de ales dintre atâtea anturaje, încât nu contează dacă îţi pierzi anumiţi prieteni, pentru că îţi poţi găsi imediat alţii.Dacă aş fi interacţionat cu mai mulţi oameni cu ambiţii mai mari sau asemănătoare cu ale mele, cu siguranţă la nivel profesional aş fi stat mult mai bine.Ideea de networking merge dincolo de câteva contacte bine plasate. Cu cât te împrieteneşti cu mai mulţi oameni capabili şi competenţi, cu atât mai bine o să îţi fie. Garantat!

5. Creaza-ti oportunitatile.

Înainte să dau drumul la acest blog, mulţi dintre banii pe care îi făceam se duceau pe cărţi. Cred că undeva la 3000-4000  de lei i-am investit în cărţi. Dorinţa mea în 2012 era să am un atu (un asset), care să îmi permită să obţin cărţile în mod gratuit. Cea mai evidentă soluţie pentru mine era un blog. Partea amuzantă este că nu a fost acest blog, ci unul în engleză care a eşuat pentru că nu am fost îndeajuns de perseverent. Proiectul 1cartepesaptamana s-a născut dintr-o discuţie cu un amic (care dintre amicii mei, nu ştiu, dar sigur era un amic) şi mi-a luat cam 5 luni să îmi fac curajul să lansez blogul. ) I know, sunt uşor ciudat. Cert este, după ce l-am lansat şi mi-am făcut curaj să promovez majoritatea ideilor şi conceptelor pe care le cunosc, lucrurile au început să se aşeze in ordine. Apoi, am reuşit să închei o înţelegere cu editura mea favorită din România, Publica, care au fost îndeajuns de drăguţi încât să îmi furnizeze material de citit pe parcursul unui an de zile. Adică 1 carte pe săptămână . Deseori repet împreună cu colegii mei de afaceri, că cel mai bun loc de muncă este acela pe care ţi-l creezi singur. Nu prea ne place să lucrăm sub un şef, aşa că ne-am făcut o firmă pe care o creştem . Cu nişte idei, o implementare corectă şi cu puţin curaj poţi să faci ce vrei tu.

6. Renunta la ideile tale si ajuta-i pe altii cu ideile lor.

Napoleon Hill, Zig Ziglar, Dale Carnegie şi foarte mulţi dintre liderii şi autorii din domeniul dezvoltării personale, sunt de convingerea că dacă vrei să ai succes în viaţă, trebuie să îi ajuţi pe alţii să aibă succes în viaţă. Motivul este evident. Ajutându-i pe alţii te poziţionezi ca un om pe care te poţi baza şi un consilier de încredere. Oamenii preferă să facă afaceri cu cei care au fost acolo când au avut nevoie de ei şi sunt de încredere. Conceptul de Karma îmi place foarte mult. Faci foarte mult bine altora şi mult bine ţi se va întoarce. Chiar înzecit. Sunt de părere că acest lucru se poate întâmpla, mai ales dacă îi dai Karmei o mână de ajutor şi te foloseşti de lecţia cu numărul 2: Dacă nu ceri, înseamnă că nu meriţi! Acest blog, reprezintă încercarea mea de a-i ajuta pe ceilalţi să aibă succes:

• recomand cărţi bine, care mi-au plăcut sau m-au impresionat
• recomand resurse utile
• ofer sfaturi care pot furniza inspiraţie şi claritate

Pot să spun sincer că de când proiectul acesta a crescut aşa de mult (~3000 de abonaţi în 6 luni şi jumătate), Karma îşi face efectul şi se întoarce cu tot felul de oportunităţi beneficii:

• invitaţii la evenimente
• propuneri de colabări
• prietenii frumoase
• bani
• oportunităţi de dezvoltare

Din această lecţie nu vreau să înţelegi că trebuie să munceşti doar pentru alţii, doar că poţi găsi o modalitate prin care te poţi ajuta pe tine, ajutându-i pe alţii.

***Am scris mult, aproape 2000 de cuvinte şi simt că nu am cuprins chiar tot ce am avut de spus. Motivul e simplu, am nevoie de nişte întrebări ca să intru în detalii legate de cum anume văd eu lecţiile acestea aplicate în viaţa mea sau în viaţa altora. Iniţial acest articol reprezenta o prezentare ţinută în faţa a 20 de oameni, dar am zis să o împărtăşesc şi cu cititorii acestui minunat proiect, care mă face mai fericit pe zi ce trece. Te felicit dacă ai reuşit să treci prin tot articolul, sper să fii prins ceva din el.